Ploaie vie

            Ploaie vie

 

Nu toate ploile sunt la fel…

Unele sunt calde, altele sunt reci,

Unele au gust de caramel,

Altele atât de lungi… nesfârșit de seci.

Nu toate ploile sunt la fel,

Cum nu toți stropii sunt de-o seamă…

Unele se-nvârt în carusel,

Altele în raze se destramă.

Nu toate ploile sunt la fel,

Unele mă fac atât de ușoară

Și mă apropie de cer,

Când haina calmă și-o coboară.

Nu toate ploile sunt la fel,

Unele mă fac atât de frumoasă,

Încât pictez cu acuarel,

Urme de ploi în marea-albastră.

Nu toate ploile sunt la fel…

Unele îmi plac la nebunie,

Mă-nvelesc cu ele ușurel,

Când doresc a fi o ploaie vie.

How do I add Reactions to my blog?

How do I add Reactions to my blog?

La bordul amintirilor

La bordul amintirilor

Valiza e gata

Și soarele-mi arde-n priviri.

Aș putea să bronzez cu lumină,

Toată plaja albastrei iubiri.

În  seara de vară

Mă bate  străinul nisip,

Iar  luna îmi pare mai clară

Când nărui sălbaticul chip.

În noul crepuscul apare

O secetă de amintiri.

Doar valuri viclene de mare,

Noi jocuri și noi amăgiri.

Și totuși nu  uit să zâmbesc…

Voi fi prea departe de noi.

Destram suferințe ce cresc,

Dansând în uscatele ploi.

Valiza e gata.

Și totuși ceva nu am pus.

Privesc indiscret poza ta.

În ochii rebeli te-am ascuns.

Speranță

Speranță

În inima ierbii răsare un vis,

E verde și crud ca un pui de cocor,

Din scânteie mocnind, de jăratic aprins,

De curenții de aer purtat e în zbor.

E tânăr, rebel, fără pic de popas,

Cutreieră lumi neștiute de el.

Culori hidratate răsar pas cu pas

Din valuri de mare țesute cu zel.

Nu crede-n noroc, în soartă amară,

Veninul de șarpe nu poate să-l sece,

E soarele-n nopți și ploaia de vară,

Fierbinte ca focul, ca ceara de rece.

Lasă aripi speranței să zboare-n înalt,

Lasă gari unei pietre, lasă râul să cânte,

Lasă focul să râdă când cerul e mat,

Lasă aripa nopții în veci să cuvinte.

Îndemn

             Îndemn

E ușor să ascunzi, să îngropi un secret

Printre frunzele anilor, prefăcute-n pământ.

Sub un verde-al pleoapei senin și discret

E ușor să te minți… adiere de vânt.

E ușor să golești o durere mai veche

Care fierbe în sânge, clocotește-n priviri,

Se îneacă într-o lacrimă secată și rece,

Se usucă adesea printre vechi amintiri.

E ușor să asculți, dacă știi ce-ți va spune,

Ziua plină de mâine, cu amprente de azi…

Lasă ceasul să meargă, tu pășește în lume,

Fără timpul ce-adesea te usucă de arzi.

Lasă timpul să plece, lasă viața să mintă,

Nu pe tine, pe altul… tu fii sincer cu ea.

Cu miros de lumină scăldată în mentă,
Te va duce-nainte, dacă lupți pentru ea.