пятница, 29 апреля 2011 г.

Diferiți

                 Diferiți

 Suntem față în față.
Și totuși atât de departe
Cu gândurile, cu gesturile,
Cu privirile, cu inimile—
Eu la-nceput și tu la ssfârșit de carte.

Suntem față în față.
Tu tocmai ai prins mâna mea,
Care nu-ți aparține,
În palmele tale, care nu-mi aparțin
Și ai umplut cu atingerea ei, văzduzul.

Suntem față în față.
Tu tocmai ai sărutat ochii mei,
Care nu-ți aparțin,
Cu buzele tale, care nu-mi aparțin
Și ai fermecat lumea cu ei.

Suntem față în față.
Tu tocmai mi-ai furat un zâmbet,
Care nu-ți aparține
Cu zâmbetul tău, care nu-mi aparține
Și l-ai dăruit universului.

Suntem față în față.
Tu mă  vezi altfel de cât mă văd eu
Și eu te văd altfel decât te vezi tu.
Eu nu-ți aparțin și tu nu-mi aparții,
Dar... citește în ochii mei
Ceea ce scrie sub pleoapele tale.
                                             Ana Samson

среда, 20 апреля 2011 г.

Cum privim schimbările

           De multe ori ni se spune „te-ai schimbat”. În general schimbarea e ceva destul de comun în societate, pentru unii într-o măsură mai mare, pentru alții într-o măsură mai mică. Ea se poate atesta la diferite nivele: la nivel de concepție, la nivel de stil și chiar la nivel sentimental. Este normal ca mâine să nu fii de acord cu o idee pe care o susțineai ieri, să nu vrei să îmbraci la fel cum ai făcut-o anterior, să nu folosești același machiaj, să nu asculți același gen de muzică, să nu scrii la fel, sau să faci orice altă activitate în mod diferit de cum ai făcut-o până acum.
          Schimbare este ceva continuu, tocmai de asta de cele mai multe ori nici nu o observăm, ba chiar ne mirăm când cineva remarcă acest lucru. Sigur că schimbările pot fi atât pozitive cât și negative, existența unora nu le exclude pe celelalte. De multe ori schimbarea  ne poate pune în situația când trebuie să luăm totul de la capăt.
          De exemplu, ai hotărât să te transferi la o altă facultate sau la un alt serviciu. Trebuie să știi că, făcând acest pas îți asumi anumite riscuri, cum ar fi faptul că nici facultatea dată nu-ți va satisface așteptările sau noul loc de muncă va fi altfel decât ți-ai dorit. Totodată aceste schimbări pot însemna un pas enorm în cariera ta, care să-ți ridice spectaculos nivelul de trai.Totul depinde de faptul cât de pregătit ești  să accepți o schimbare și să îți asumi riscurile pe care le presupune aceasta.
           Dacă e să ne referim la întreaga societate, și mai ales la realitatea socială din Republica Moldova, în care se încearcă o schimbare de concepție, atunci problema se pune cu totul altfel. Azi, avem o viziune europeană, cel puțin asta încercăm, sau mai bine zis îcearcă să demonstreze politicienii noștri înaților demnitari europeni, care nu văd altceva decât vitrina, cum spunea astăzi un profesor francez, iar ceea ce e la vitrină sigur că întotdeauna e tot ce e mai bun și mai frumos. Privind în spatele ei, descoperim o cu totul altă realitate, concepția învechită a multora  și lipsa dorinței de schimbare. Din păcate societatea noastră încă nu e obișnuită să se conducă singură, așteaptă să i se dicteze de undeva de sus, puțini au o părere proprie și încă și mai puțini nu înghit tot ce li se spune. Probabil, că trecerea de la vorbe la fapte ar fi cea mai potrivită schimbare în țara noastră la momentul actual.

суббота, 16 апреля 2011 г.

16.04.2011

                 Astăzi am avut o zi deosebită. O zi care va rămâne mintea mea mult timp, la fel cum rămâne pe această foaie. O zi în care fercirea a jucat în palmele mele și s-a tipărit în ochii mei.
               Nu e pentru prima oară când prezint un festival în cadrul Centrul Republican pentru Copii și Tineret, dar pentru mine e de fiecare dată ceva nou.
               Nu mi-a fost niciodată frică de scenă, încă de când am pășit în ea pentru prima oară, am considerat-o parte din mine. Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori „Florii 2011„ mi-a adus pentru a doua oară premiu I la secțiunea poezie.Peste 500 de participanți și peste 2000 de lucrări au participat la concurs, 47 de laoreați au fost premiați astăzi la Gala Laoreaților.
              Pe lângă aceasta mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut noi talente care în viitor vor avea un nume la noi în țară. Ceea ce am auzit azi m-a făcut să cred că talentele abia se nasc, iar acest fapt mă bucură nespus.
          

                                             “Tăcerea”

Rog tăcerea să vorbească,
O aud, dar n-o-nţeleg...
Ce-ar dori să-mi amintească?
Ce-aş putea să mai aleg?

Mă întreb: de ce nu-mi spune,
Ceea ce-aş dori s-aud?
Simt lumina ce apune
Răscolindu-mi părul ud.

De ce tace? n-are glas...
A promis să-ţi ţină taina,
M-am oprit să fac popas,
Simt că prea mi-e udă haina.

Hai vorbeşte! de ce taci?
Ai venit în loc de ploaie?
Cade roua din copaci,
Simt noroiul cum se moaie.

Sunt desculţă, udă,  rece.
Ca şi ploaia ast’ de toamnă,
Ca tăcerea care trece,
Ca ecoul  ce mă-ndeamnă.

Chiar nu vrei să-mi spui nimic?
Te-nţeleg, dar nu te-aud...
Ai vedea un zâmbet mic
De-aş putea să îl ascult.

De unde-ar putea să vină?
Oare unde a plecat?
Sunt  eu cea ce poartă vină?
Sunt eu plină de pacat?

                                  Samson  Ana 

понедельник, 11 апреля 2011 г.

Cultura- o pagină uitată?

              În fiecare zi ne gândim la viitor, în fiecare zi ne întrebăm ce va fi mâine și e normal să fie așa, să ne facem o groază de planuri, de griji, să ne punem anumite scopuri, să dorim să ne facem un nume, dar deseori din acest motiv uităm să ne deschidem sufletul, să spunem ce ne doare sau ce ne bucură...
             Am devenit prea străini, aproape că nu ne mai recunoaștem pe stradă sau pe holurile universității. Din în ce  mai rar găsim timp să mergem la teatru, în parc, să ne întâlnim cu vechii prieteni, să citim un vers sau să-l scriem. Din păcate uităm să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții, să mai tragem cu ochiul la pagina de cultură a unui ziar, sau a unei reviste. Ne preocupă mai mult bârfele despre divorțurile politicienilor sau ale vedetelor, care îcearcă să-și facă publicitate de pe urma scandalurilor, să apară la toate posturile TV și pe toate paginile tabloidelor. Din păcate scandalurile au în continuare cea mai mare priză la public, iar posturile care le promovează, au cel mai înalt indice de audiență.
              Nu vreau ca această mizerie să se extindă asemeni unei ciuperci de mucegai. E dureros să vezi cum o revistă de cultură stă să putrezească pe raft în timp ce tabloidele se cumpără ca pânea caldă.
             Scriu versuri demult, încă de pe la 9 ani, au și fost perioade în care pur și simplu nu am scris nimic, la un moment dat ziceam că nu are rost să continui, că oamenii nu citesc, că nu e în interesul nimănui, însă scrisul era pentru mine o pasiune la care n-am putut renunța nici până azi. Nu am publicat niciodată, dar am participat o singură dată la un concurs republican de poezie la care am luat premiul I, a fost o mândrie pentru mine, de aceea continui și azi să mai aștern versuri pe foaie.
              Știu că nu aveți timp și de aceea nu o să spun decât atât: gândiți-vă la ziua de mâine, gândiți-vă că într-o zi veți obosi de scandaluri și de farse politice și vă veți întoarce cu fața spre cultură, dar de ce să așteptați până mâine când ea ar putea  să dispară, faceți-o acum și ea va exista și mâine!
             La final o să vă scriu o poezie care îmi aparține.

                                             Ploaia”

Am simţit durerea ploii,
Când plângea că-şi lasă cerul...
Era drumul numai mlaştini
Şi se ruginise ferul.

M-am gândit c-această ploaie
Mi-a-necat cu dânsa visul...
Plângeam eu să se oprească,
Dar îmi înecase  plânsul.

O rugam să contenească
Mă uda de patru zile.
Nu doream să plec de-acolo,
Parcă te lăsam pe tine.

Pân’ la urmă i-am zâmbit
Şi-am văzut că se sfârșește
Norii parc-ar fi fugit.
Iar o rază mă-ncălzeşte.

Întind palma către ea
Şi o strâng prieteneşte
Râdeam eu, râdea şi ea,
Totu-n jur întinereşte.

                         Samson  Ana