среда, 26 октября 2011 г.

Toamna nu e ce pare a fi





Toamna nu e niciodată bolnavă
Deși-i îngălbenesc frunzele,
Te gândești adesea s-o salvezi pe-o navă
De teamă să n-o înece ploile.

Se zice că toamna ar fi bogată,
Dar își lasă și ultima haină
De zici că-i mai curând săracă
Și-și ține sărăcia-n taină.

Să fie toamna cel mai trist anotimp?
Ciudat... cum pot iubi atunci
Tristețea, noaptea, lipsa de timp,
Frigul profund și primii fulgi...

Cât de mare poate fi toamna
În puținul timp petrecut împreună!
Îi curg lacrimi din cer și i-i udă năframa.
E frig, dar e toamnă și noapte cu lună.

четверг, 20 октября 2011 г.

Paradox




Paradoxal…
Care este paradoxul vieții?
Faptul că e plină de paradoxuri?
Adevărat.
Adevărul e un paradox al vieții
Precum paradoxul e un adevăr al vieții.
Mi s-a părut paradoxal faptul
Că te-am întâlnit anume azi
Când mie nici prin cap nu mi-ar fi trecut
Să te întâlnesc.
La fel cum mi-a părut paradoxal faptul
Că te-ai îndrăgostit anume azi
De mine
Când eu
Păream mai mult ștearsă...
Fără pic de gloss pe buze,
Fără pic de rimel pe gene,
Cu părul rebel, suflat de vânt,
Udat de șuvoiul de ploaie
Care tocmai a botezat pământul.
Adevărat.
Am ochi frumoși.
Mi-au spus-o o mie de bărbați
De o mie de ori.
Dar azi
Azi nici ei nu mai sunt limpezi.
Cum pot să-ți placă niște ochi
Lipsiți de viață?
Niște ochi care ar vrea să se trezească
Într-un alt colț al lumii
Ca dintr-un vis urât.
Pradoxal.
Oare cât va dura
Această zi?
Adevărat.
Mi s-a-ntâmplat
Să iubesc paradoxul.