Astăzi am avut o zi deosebită. O zi care va rămâne mintea mea mult timp, la fel cum rămâne pe această foaie. O zi în care fercirea a jucat în palmele mele și s-a tipărit în ochii mei.
Nu e pentru prima oară când prezint un festival în cadrul Centrul Republican pentru Copii și Tineret, dar pentru mine e de fiecare dată ceva nou.
Nu mi-a fost niciodată frică de scenă, încă de când am pășit în ea pentru prima oară, am considerat-o parte din mine. Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori „Florii 2011„ mi-a adus pentru a doua oară premiu I la secțiunea poezie.Peste 500 de participanți și peste 2000 de lucrări au participat la concurs, 47 de laoreați au fost premiați astăzi la Gala Laoreaților.
Pe lângă aceasta mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut noi talente care în viitor vor avea un nume la noi în țară. Ceea ce am auzit azi m-a făcut să cred că talentele abia se nasc, iar acest fapt mă bucură nespus.
“Tăcerea”
Nu e pentru prima oară când prezint un festival în cadrul Centrul Republican pentru Copii și Tineret, dar pentru mine e de fiecare dată ceva nou.
Nu mi-a fost niciodată frică de scenă, încă de când am pășit în ea pentru prima oară, am considerat-o parte din mine. Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori „Florii 2011„ mi-a adus pentru a doua oară premiu I la secțiunea poezie.Peste 500 de participanți și peste 2000 de lucrări au participat la concurs, 47 de laoreați au fost premiați astăzi la Gala Laoreaților.
Pe lângă aceasta mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut noi talente care în viitor vor avea un nume la noi în țară. Ceea ce am auzit azi m-a făcut să cred că talentele abia se nasc, iar acest fapt mă bucură nespus.
“Tăcerea”
Rog tăcerea să vorbească,
O aud, dar n-o-nţeleg...
Ce-ar dori să-mi amintească?
Ce-aş putea să mai aleg?
Mă întreb: de ce nu-mi spune,
Ceea ce-aş dori s-aud?
Simt lumina ce apune
Răscolindu-mi părul ud.
De ce tace? n-are glas...
A promis să-ţi ţină taina,
M-am oprit să fac popas,
Simt că prea mi-e udă haina.
Hai vorbeşte! de ce taci?
Ai venit în loc de ploaie?
Cade roua din copaci,
Simt noroiul cum se moaie.
Sunt desculţă, udă, rece.
Ca şi ploaia ast’ de toamnă,
Ca tăcerea care trece,
Ca ecoul ce mă-ndeamnă.
Chiar nu vrei să-mi spui nimic?
Te-nţeleg, dar nu te-aud...
Ai vedea un zâmbet mic
De-aş putea să îl ascult.
De unde-ar putea să vină?
Oare unde a plecat?
Sunt eu cea ce poartă vină?
Sunt eu plină de pacat?
Samson Ana
Комментариев нет:
Отправить комментарий