Speranță
În inima ierbii răsare un vis,
E verde și crud ca un pui de cocor,
Din scânteie mocnind, de jăratic aprins,
De curenții de aer purtat e în zbor.
E tânăr, rebel, fără pic de popas,
Cutreieră lumi neștiute de el.
Culori hidratate răsar pas cu pas
Din valuri de mare țesute cu zel.
Nu crede-n noroc, în soartă amară,
Veninul de șarpe nu poate să-l sece,
E soarele-n nopți și ploaia de vară,
Fierbinte ca focul, ca ceara de rece.
Lasă aripi speranței să zboare-n înalt,
Lasă gari unei pietre, lasă râul să cânte,
Lasă focul să râdă când cerul e mat,
Lasă aripa nopții în veci să cuvinte.
Комментариев нет:
Отправить комментарий