вторник, 24 мая 2011 г.

Sculptori ai veții


    Sculptori ai veții

Hai să ne jucăm în cuvinte.
Să construim castele de nisip,
Înalte ca visul ce minte
Și vechi ca eroii din mit.

Hai să fim în pereche
Ceva mai mult decât om,
Să stăm  noi de veghe
Când nopțile dorm.

Hai să facem un rai
Cu păcate din iad,
Să ne cânte în mai
Chinuri vii care ard.

Hai să facem lumină,
Dintr-un veșnic amurg.
Să câtăm la o liră,
Să ne-audă și-un surd.

Hai să suspendăm timpul
Într-o secundă în care râdeai.
 Să zboare ca pasărea plicul-
Să citească și-un orb ce-mi scriai,

Hai să ne asumăm un rol
Al unor actori fără scenă.
Hai să inventăm culori
Să valseze-n grădina edenă.

                              Ana Samson

среда, 11 мая 2011 г.

Ploaia ta


Ploaia ta

Ascult glasul primăverii,
Pe sub pomii verzi ai ei,
Îngrop mantia durerii
La tulpina unui tei.

Și aștept ca într-o zi
Să simt caldă mâna ta,
S-amețesc de ochii tăi,
Să mă-mbăt de vocea ta.

Vreau să mă înec în tine
Cum se-neacă visu-n mare,
Vreau să mă strecor ca ploaia
Pe finețea pielii tale.

Vreau să nu mai simt pământul
Și nici tu să nu-l mai calci,
Să ne poarte numai vântul
Peste florile de maci.

Dăruiește-mi numai luna,
Numai stelele din nopți,
Voi fi ploaia ta întruna
Ca pe palme să mă porți.

четверг, 5 мая 2011 г.

Câteodată


                   „Câteodată”
Câteodată răpesc aripile păsărilor,
Le cresc în ochii mei cu inima colorată de zâmbet,
Vreau să m-ascund printre nori
Să fiu unică în stil, în gând și în umblet,
Să evadez măcar o zi,
Să trăiesc o altă realitate,
Clipe  în care nu voi ști
Ce sunt speranțele deșarte...
Uneori, aș dori să nu mai fiu eu,
Un soare al înghețului veșnic,
O zi a nopților albe, mereu,
Lumina din sfeșnic.
Dacă aș fi o clipă „tu”
Aș simți puterea  zâmbetului meu,
Și focul care începu
Din ochii  unui Prometeu.


вторник, 3 мая 2011 г.

Sărutul


        Sărutul
Ții minte sărutul de aseară,
Ușor ca o pană și dulce ca mierea,
Mai scurt decât bătaia inimilor noastre
Și mai fin decât adierea?
Totuși atât de memorabil
Încât buzele mele bogate în sânge
Îl simt și acum
Când seara se stinge. 
Și ușor, când le ating,
Simt buzele tale cărnoase și însetate
De răcoarea sărutului
De care mă frig.
Știu,va trăi  enorm de mult,
Cât o dragoste adevărată,
De melodia lui ecoul va fi mut
De dragul lui  uitarea va fi moartă.
Să mă întrebi peste ani,
Ții minte sărutul nostru de-aseară?
Să-ți spun: până azi
îmi arde puternc pe buze o pară.

Pozitiv


        Pozitiv
Și pietrele vorbesc,
Când tremuri de tăcere
Și în pustiu cad ploi,
Când te usuci de dor,
Zăpada se topește
Când plângi singurătatea,
Când se înalță noaptea
Și visele cobor.

Și soarele răsare
Când nu mai vezi nimic
Și iarba înverzește,
Când tu te-ai vestejit.
Răsare dimineața
Când roua te-a trezit,
Ușor, dispare ceața,
Când tu te-ai rătăcit.

Victoria-ți revine,
Când tu credeai că pierzi,
Iubirea e cu tine,
Tu nu doreai s-o vezi.
Deschide-te spre mâine,
N-ai timp să te oprești,
Gândeștete la bine
Și-nvață să zâmbești.
                              (Ana Samson).

воскресенье, 1 мая 2011 г.

Străinul

    Străinul

Oare cine e străinul
Din oglinda de cristal?
Cine mi-a băut veninul
Ce-l storsesem în pahar?

Cum de a știut că-l caut
Și-a venit în calea mea?
Simte oare umbra cerul,
Cum lumina steaua mea?

Oare cine e străinul, 
Mai puternic decât vântul?
Mi-a făcut un pod pe apă
Și mi-a răsturnat destinul.

Oare cine e străinul
Din cerul ochilor mei?
Caut până azi răspunsul, 
Rătăcind prin primăveri...

                            Ana Samson