„Câteodată”
Câteodată răpesc aripile păsărilor,
Le cresc în ochii mei cu inima colorată de zâmbet,
Vreau să m-ascund printre nori
Să fiu unică în stil, în gând și în umblet,
Să evadez măcar o zi,
Să trăiesc o altă realitate,
Clipe în care nu voi ști
Ce sunt speranțele deșarte...
Uneori, aș dori să nu mai fiu eu,
Un soare al înghețului veșnic,
O zi a nopților albe, mereu,
Lumina din sfeșnic.
Dacă aș fi o clipă „tu”
Aș simți puterea zâmbetului meu,
Și focul care începu
Din ochii unui Prometeu.
Комментариев нет:
Отправить комментарий