среда, 14 сентября 2011 г.

Greu de toamnă



Luna mi-a sărutat pleoapa stângă,
și acum frunzele toamnei cad
peste umerii mei, încercând să mă prindă,
să-mi alunge-anotimpul apusului fad.

Am început să mă scufund în apă de coral
și să rămân acolo în adânc...
pentru a fi o parte din ocean,
dar unde sânt?

Mărgelele cele negre... nu le mai am...
le-am îngropat. Adânc. În nisip.
Poate se vor decolora cândva... în alb
și atunci o să mi le pun la gât.

Nu mai vreau să închid ochii
pentru că lacrimile curg în mine.
Încet de jăratic m-apropii.
Mă umplu de tine.

Комментариев нет: