понедельник, 11 апреля 2011 г.

Cultura- o pagină uitată?

              În fiecare zi ne gândim la viitor, în fiecare zi ne întrebăm ce va fi mâine și e normal să fie așa, să ne facem o groază de planuri, de griji, să ne punem anumite scopuri, să dorim să ne facem un nume, dar deseori din acest motiv uităm să ne deschidem sufletul, să spunem ce ne doare sau ce ne bucură...
             Am devenit prea străini, aproape că nu ne mai recunoaștem pe stradă sau pe holurile universității. Din în ce  mai rar găsim timp să mergem la teatru, în parc, să ne întâlnim cu vechii prieteni, să citim un vers sau să-l scriem. Din păcate uităm să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții, să mai tragem cu ochiul la pagina de cultură a unui ziar, sau a unei reviste. Ne preocupă mai mult bârfele despre divorțurile politicienilor sau ale vedetelor, care îcearcă să-și facă publicitate de pe urma scandalurilor, să apară la toate posturile TV și pe toate paginile tabloidelor. Din păcate scandalurile au în continuare cea mai mare priză la public, iar posturile care le promovează, au cel mai înalt indice de audiență.
              Nu vreau ca această mizerie să se extindă asemeni unei ciuperci de mucegai. E dureros să vezi cum o revistă de cultură stă să putrezească pe raft în timp ce tabloidele se cumpără ca pânea caldă.
             Scriu versuri demult, încă de pe la 9 ani, au și fost perioade în care pur și simplu nu am scris nimic, la un moment dat ziceam că nu are rost să continui, că oamenii nu citesc, că nu e în interesul nimănui, însă scrisul era pentru mine o pasiune la care n-am putut renunța nici până azi. Nu am publicat niciodată, dar am participat o singură dată la un concurs republican de poezie la care am luat premiul I, a fost o mândrie pentru mine, de aceea continui și azi să mai aștern versuri pe foaie.
              Știu că nu aveți timp și de aceea nu o să spun decât atât: gândiți-vă la ziua de mâine, gândiți-vă că într-o zi veți obosi de scandaluri și de farse politice și vă veți întoarce cu fața spre cultură, dar de ce să așteptați până mâine când ea ar putea  să dispară, faceți-o acum și ea va exista și mâine!
             La final o să vă scriu o poezie care îmi aparține.

                                             Ploaia”

Am simţit durerea ploii,
Când plângea că-şi lasă cerul...
Era drumul numai mlaştini
Şi se ruginise ferul.

M-am gândit c-această ploaie
Mi-a-necat cu dânsa visul...
Plângeam eu să se oprească,
Dar îmi înecase  plânsul.

O rugam să contenească
Mă uda de patru zile.
Nu doream să plec de-acolo,
Parcă te lăsam pe tine.

Pân’ la urmă i-am zâmbit
Şi-am văzut că se sfârșește
Norii parc-ar fi fugit.
Iar o rază mă-ncălzeşte.

Întind palma către ea
Şi o strâng prieteneşte
Râdeam eu, râdea şi ea,
Totu-n jur întinereşte.

                         Samson  Ana 

                  


2 комментария:

dragutanilona комментирует...

Felicitari, un bun inceput

Ana Samson комментирует...

:)